Activități de bază ale CEÎ
Atunci când deciziile companiei sunt luate la nivel supranațional, sistemul național de informare și consultare nu permite lucrătorilor din diferite state membre să organizeze informații împreună și să își exprime opiniile sau preocupările cu privire la aceste probleme transnaționale. Legislația UE privind CEÎ are ca scop să reducă decalajul dintre natura din ce în ce mai transnațională a procesului decizional în companii și drepturile la informare și consultare ale lucrătorilor, definite și limitate la nivel național. CEÎ promovează o înțelegere comună a provocărilor transnaționale cu care se confruntă marile companii multinaționale și implicarea angajaților în luarea deciziilor, cu scopul de a face schimb de informații cu privire la soluțiile posibile, de a facilita implementarea acestora și de a crește impactul deciziilor strategice luate de angajator.
Potențialul lor ar trebui exploatat pe deplin în contextul actual al tranziției duble digitale și ecologice și al schimbării industriale cuprinzătoare.
Definiția informării și consultării
Articolul 1 Directiva privind CEÎ
Informarea și consultarea angajaților se desfășoară la nivelul corespunzător de conducere și reprezentare, în funcție de subiectul discutat. În acest scop, competența comitetului european de întreprindere și domeniul de aplicare al procedurii de informare și consultare a angajaților reglementate de prezenta directivă se vor limita la problemele transnaționale.
Articolul 2 Directiva privind CEÎ
„ Informarea” este comunicarea de către angajator a unor informații către reprezentanții angajaților pentru a le permite acestora să se familiarizeze cu un anumit subiect și să-l evalueze; informațiile trebuie furnizate la un moment dat, într-o manieră și cu un conținut adecvat pentru a permite reprezentanților angajaților să efectueze o evaluare detaliată a posibilelor efecte și, dacă este necesar, să pregătească consultări cu autoritatea competentă a întreprinderii la nivel comunitar sau de grup de întreprinderi din Comuniatei;
„Consultarile” reprezinta stabilirea unui dialog si schimb de opinii intre reprezentantii angajatilor si conducerea centrala sau orice nivel mai adecvat de conducere, la un asemenea moment, intr-un asemenea mod si cu un asemenea continut care sa permita reprezentantilor angajatilor sa-si exprime o opinie bazata pe informațiile furnizate cu privire la măsurile propuse care urmează să fie luate în relații de consultare, fără a atinge responsabilităților conducerii, și într-un termen rezonabil, care pot fi luate în considerare în cadrul unei întreprinderi la nivel comunitar sau al unui grup de întreprinderi la nivel comunitar;
Punctul 22. preambulul Directivei privind CEÎ
Definiția „informației” trebuie să aibă în vedere scopul de a permite reprezentanților angajaților să efectueze o revizuire adecvată, ceea ce înseamnă că informațiile trebuie furnizate la momentul potrivit, în mod corespunzător și cu conținutul adecvat, fără a încetini luarea deciziei în procesul decizional în companii.
Punctul 23. preambulul Directivei privind CEÎ
Definiția „consultării” trebuie să aibă în vedere obiectivul de a facilita exprimarea opiniilor care vor fi utile procesului decizional, ceea ce înseamnă că consultările trebuie să aibă loc la momentul oportun, în mod corespunzător și cu conținutul corespunzător.
Lucrătorilor și reprezentanților acestora trebuie să li se garanteze informarea și consultarea la nivelul corespunzător de conducere și reprezentare, în funcție de subiectul discutat. Pentru a realiza acest lucru, competența și domeniul de acțiune al comitetului european de întreprindere trebuie să fie distincte de cele ale organismelor reprezentative naționale și trebuie limitate la problemele transnaționale.
Ca parte a atribuțiilor lor, membrii CEÎ sunt obligați să raporteze cu privire la activitatea CEÎ reprezentanților angajaților sau, în absența unor structuri adecvate, forței de muncă în ansamblu. (A consulta Directiva CEÎ, punctul 10.2). Nu este suficient să se limiteze obligația de raportare la o declarație generală emisă în comun de conducere și CEÎ după reuniunile CEÎ. Membrii CEÎ nu ar trebui să fie privați de posibilitatea de a comunica personal cu angajații pe care îi reprezintă fără interferența conducerii. Reprezentanții angajaților vor folosi de obicei organismele naționale de reprezentare ale angajaților stabilite pentru a raporta celor pe care îi reprezintă.
Directiva CEÎ nu este foarte utilă pentru a defini ce informații sunt confidențiale și cum sunt tratate. Articolul 8 al acestuia lasă statelor membre să se ocupe de această problemă. Dialogul care are loc în cadrul CEÎ trebuie să fie deschis și transparent. Confidențialitatea trebuie să acopere numai acele informații care sunt desemnate în mod explicit și justificat ca atare. Tratarea tuturor informațiilor ca fiind confidențiale nu este acceptabilă, deoarece ar împiedica membrii CEÎ să-și îndeplinească sarcinile, în special atunci când comunică cu angajații naționali sau cu organismele reprezentative ale angajaților. Pentru a evita utilizarea greșită a clasificării informațiilor ca fiind confidențiale, conducerea centrală trebuie să ofere o explicație cu privire la motivul pentru care aceste informații trebuie să rămână confidențiale și pentru cât timp. Această obligație (și pentru experții externi) trebuie să se aplice în continuare și după încheierea mandatului membrilor CEÎ, dar numai atâta timp cât informațiile rămân confidențiale.
Întrebări de autoevaluare:
- Cum sunt definite informațiile și consultarea în Directiva EWC(CEÎ)?
- Cum se asigură un proces eficient de informare și consultare?
- Cum abordează Directiva EWC problemele de confidențialitate?
